Dealul
E dealul mânăstirea
la care ne închinăm
când îi urcăm agale potecile de lut.
Sub el trăiește satul
demult ocrotit
de cea mai părintească neclintire.
Se îmbracă vara-n ierburi,
pe-alocuri toamna-n holde,
cândva cerul i se așeza pe vârf.
Trăgeau bătrânii fânul
la vale pe costișe
legând cu lanțuri roțile căruței.
Acum sunt dedesubt,
poate înjură norii
când ploile verii le udă pologul
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Dâncu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.