Cântec despre sat
Domnii mei,
acesta-mi este satul
de cinci milenii
ninge peste el.
A dus pe umeri ca Sisif pietroiul
toate orânduirile.
Sfâșie pânza norilor lui,
câteodată în zori
pare agățat de cântecul cocoșilor.
Nu-i apărat de nici un meterez
că n-are averi ascunse.
A stat și stă în vânturile sorții
blajin și resemnat,
ca un cioban cu fluierul la brâu.
poezie de Vasile Dâncu din Gravuri lapidare (1973-1985)
Adăugat de stassia

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.