Din modul în care-și vorbeau, cei doi păreau a se cunoaște foarte bine, ceea ce, probabil, era normal, doar băiatul Dianei Enka învățase de mic la acest Inst...
Din modul în care-și vorbeau, cei doi păreau a se cunoaște foarte bine, ceea ce, probabil, era normal, doar băiatul Dianei Enka învățase de mic la acest Institut, la care Traian Simionescu era director de mulți ani, deși era tânăr. În plus, doamna Enka învățase și ea tot aici, iar de când își terminase studiile, lucra în acest Institut, ca și soțul și fiul ei; era o trăsătură de familie. Dar judecând după felul în care se adresau unul altuia, după privirile pe care le schimbau între ei, părea mai mult decât o relație dintre director și angajat, sau director și mama unui tânăr de curând angajat și el în Institut. Privirile-i trădau, oricât se fereau să nu lase ceva de bănuit, deși erau singuri acolo.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.