Lia mai rămase câtva timp cu familia ei; lăsase pisoiașul gri din brațe, iar acesta torcea acum de zor, lungit leneș pe o pernuță confortabilă, părând nepăsă...
Lia mai rămase câtva timp cu familia ei; lăsase pisoiașul gri din brațe, iar acesta torcea acum de zor, lungit leneș pe o pernuță confortabilă, părând nepăsător și mulțumit. Pricepea el oare agitația din jurul lui? Totuși, Lia constată că părinții ei reacționaseră cu foarte mult calm la aflarea noutății. Cumpătați, nu se opuseseră deloc; poate se așteptau ca ea să reușească. Desigur, era o explicație.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.