Domnișoara îi dădu restul cuvenit, apoi cei doi băieți se îndreptară spre locul în care parcaseră mașina. Când să pună restul în buzunar, Lucian zări o foiță...
Domnișoara îi dădu restul cuvenit, apoi cei doi băieți se îndreptară spre locul în care parcaseră mașina. Când să pună restul în buzunar, Lucian zări o foiță pe care, probabil domnișoara i-o strecurase laolaltă cu banii. Pe foiță era trecut un număr de telefon și un nume: Buzatu Mioara. Lucian nu aruncă foița, o păstră, deși nu intenționa să-i telefoneze domnișoarei respective, nici să se întâlnească vreodată cu ea, căci pe cealaltă parte a foiței, domnișoara Mioara își notase chiar și adresa. În scurtul drum spre mașină, se mai confruntară cu un mic "incident" neprevăzut, avându-l ca protagonist tot pe matematicianul cu lipici la fete: O domnișoară blondă, de altfel superbă, ivită brusc, ca de nicăieri, se agăță cu putere de gâtul tânărului și pe neașteptate îl sărută cu foc, fără a ține cont de prezența lui Mihai, pe care, probabil, nici nu-l observase.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.