Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norișor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se ...
Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norișor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se împotrivească. Directorul urcă grăbit treptele navei albastre, iar când trapa se deschise, se opri, fără a trece dincolo de ea. Pe puntea principală se aflau toți cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea. Când auziră trapa deschizându-se, își ridicară toți privirea, să vadă cine este. Zărindu-l pe director, tresăriră și priviră îngrijorați spre ceasuri. Nu, nu era 12.00, deci, nu întârziaseră de la întâlnirea cu dânsul. Se foiră neliniștiți, de parcă nu știau cum să se comporte în prezența directorului Institutului; doar domnul Eugen Manea părea foarte calm.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.