Lucian Enka... Directorul îi prinse pe mâneca uniformei însemnele echipajului, sigla Institutului și alte câteva mici accesorii necesare, deși nu doar pe mân...
Lucian Enka... Directorul îi prinse pe mâneca uniformei însemnele echipajului, sigla Institutului și alte câteva mici accesorii necesare, deși nu doar pe mânecă, după care îi prinse în piept minitransmițătorul său personal, pe care se aflau înscrise inițialele numelui său, E. L. (el), după care urma momentul cel mai important: atașarea de reverul hainei ale celor șase buline mici, aurii, care-i definitivau funcția, aceea de comandant. Indiscutabil, devenise comandantul importantei misiuni. Pe toate posturile TV care transmiteau în direct apăru chipul lui semeț, rigid, plăcut; nu schița nici un gest de mulțumire de sine, nu-și dădea aere, părea doar nepăsător, împăcat în sine cu ideea conducerii. În sufletul părinților lui se ducea o luptă grea. Evident, erau și ei tare mândri de performanța fiului lor, dar gândul celor 13 ani nu le dădea pace, mai ales Dianei Enka.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.