Lucian se încruntă a nedumerire; încă nu înţelegea ce dorea acest domn de la el. Îl cercetă atent pe tatăl Liei, cu privirea lui pătrunzătoare. În mod ciudat...

Lucian se încruntă a nedumerire; încă nu înţelegea ce dorea acest domn de la el. Îl cercetă atent pe tatăl Liei, cu privirea lui pătrunzătoare. În mod ciudat, i se păru că fiica lui nu-i seamănă, cel puţin sub aspect fizic, deşi domnul Stancu era un om tare plăcut. Cât despre dânsul, realizase că avea în faţă un tânăr inteligent, distins, respectuos, manierat şi elegant; se observa clar din toate gesturile sale. Pe parcursul discuţiei, băiatul dovedi stăpânire şi siguranţă de sine; domnului Stancu îi plăcu. Îi zâmbi scurt. În mod normal, i-ar fi convenit de minune un astfel de ginere, dar misiunea lor nu era deloc ceva foarte normal.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!