Mamă, file de carte

Plâng răsăriturile pe umerii tăi mamă;
sunt din ce în ce mai puţine...
Aplecată sub povara anilor grei, duci în spate crucea
precum Iisus... pentru alţii;
din ce în ce mai grea, făcută din esenţă de trăiri,
mustind în seva lacrimilor tale.
Amfora din lut sfânt ai purtat în tine firul vieţii
fără să te întrebe cineva dacă vrei.
Ţi s-a dat şi atât.
Casă ţi-au fost durerile de tot felul;
pe zidurile ei au crescut grijile ca o iederă
împânzind sufletul şi trupul.
Te-au încorsetat lăsând nevindecabile cicatrici.
Intactă e doar lumina sufletului tău
răsfrântă în ochi ca doi licurici;
infinită în timp şi spaţiu e pretutindeni cu noi.
Acum, pari o floare de câmp uscată
pusă în vasul ciobit din odaia cea mare.
Fragilizându-te, scuturi petalele
asteptând împăcată cu Dumnezeu
trecerea între file de carte.

poezie de Angelina Nădejde (26 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!