Feţe întoarse

oamenii sunt feţe-ntoarse, în zilele în care-s supăraţi
iar în nopţi întorc spatele, obosiţi de ce poartă-n ei
şi numără timpul pentru ca să treacă

suntem absurzi!

de multe ori, alţii ne fac baie minţii
şi ne-o spală
la unii de tot, au ăştia un detergent dat dracului de tare

lăsăm iubita, nevasta şi luăm secretara, să o studiem
dar nu oricum şi nu oriunde
cred că imaginaţia creşte odată cu tesiunea momentului
de aceia unii pun borduri duble, să nu ne inunde sufletele
dar ne inundă feţele

cu cât dau mai mult pe-o noapte, cu atât le creşte rangul social
maidanul a rămas undeva departe, arătura vieţii a uitat
plugul pâinii, poiana şi ţărâna satului

acum au facut poeni în cârciumi, cu bare, copaci nichelaţi
să se uite la ce-i interzis şi tot românul
acolo stau cei mai mulţi, când vin inundaţiile sau arşiţele
din ţevi, cândva de demult au facut câte un gard
pâmântul acum, ori arde, ori viitura le ia casa

copacii la noi călătoresc, părăsesc încet pădurile
iar şoselele... ce fericite sunt!
îşi schimbă pielea în fiecare primăvară
circulaţia banilor?
îmbogăţeşte ţara, prin cei pe care îi alegem noi!

de sărbători rămânem cu gura strâmbă sau amară
dacă nu avem bani în buzunar
însă trebuie să ne bucurăm, că alţii, îi păstrează sau îi cheltuiesc
cu mult mai "util", dar nu pentru noi

şi totuşi să nu fim răi, "moşierul" primăriei sau judeţului
ne dă câte o bere şi câte un mititel
are grijă totuşi de unii dintre noi

însă eu nu înghit un astfel de rai
cu o Europă care ne beleşte cu deştepţii vinovaţi
din vârful cetăţii
de ceeea ce ne-au lăsat, strămoşii!

Să ne iubim fraţilor, căci am construit un muşuroi
în care se pare că nu mai avem loc, mulţi dintre noi!

poezie de Viorel Muha (iunie 2013)
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!