Stele și frunze
Am galbenii din cerul răsturnat
Prin saci de aer, colțuri și hambare,
Iar luna, o bătrână dintr-un sat,
Pendulă ruginie pe ogoare...
Și niciodată n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoară vântu-n buzunare
Ca să-mi alung ispita din cetate.
Stă muntele de vorbă cu înaltul:
Notele vii își plâng înfățișarea...
Așa e toamna, goală pentru altul,
Îmbrățișând copacilor uitarea...
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gheorghe Pruncuț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.