Și uite așa, ajungi să îți fie rușine de tine însuți, de imaginea ta, de serpentinele pe care timpul ți le-a săpat pe chip, uitând de cât de măiestoasă este ...
Și uite așa, ajungi să îți fie rușine de tine însuți, de imaginea ta, de serpentinele pe care timpul ți le-a săpat pe chip, uitând de cât de măiestoasă este înțelepciunea cu care ți-ai hrănit pruncii. Ajungi să te vezi în gândurile tale un monstru activ, într-un timp de mult trăit... și uitat.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.