Singurătatea, ca un cântec de lebădă, ca un val de lumină, ne soarbe în adâncurile ei, prin nesfârșitele coridoare, făcându-ne să uităm cele două laturi ale ...
Singurătatea, ca un cântec de lebădă, ca un val de lumină, ne soarbe în adâncurile ei, prin nesfârșitele coridoare, făcându-ne să uităm cele două laturi ale firii umane binele și răul, lăsându-ne, biete umbre pendulând în golul cunoașterii, cu niște zdrențe atârnând pe umerii reci, ca și când am proveni noi înșine dintr-un magazin de second-hand, vânduți la preț redus, oferiți aproape degeaba, un preț de nimic, uitând că înțelepciunea noastră poate valora mai mult decât toate podoabele acestei lumi.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.