Anti-poem

Soare şi anti-soare, umbră şi anti-umbră,
De ce nu ar fi şi anti-poemul o chestie valabilă?
Pafnutie-antipafnutie, oamenii adevăraţi s-au rărit
precum copacii, unii aleargă stând pe loc,
alţii îşi văd ceafa şi le place, trăsura ne lasă la nr. 4,
acolo sunt patru morţi, joacă şeptic, i-am trezit,
istoria faptelor nu este exactă, morţii visau că sunt morţi,
ne-au blestemat că i-am trezit, erau născuţi
în acelaşi an cu mine, eu visam că sunt viu,
anual ne întâlneam "La mama", fain restaurant,
peştii se uitau cu jind la noi, gândeau,
de-aţi fi voi n farfurie, ei?
Slava cerului cădea pe pământ ca o grindină
Libertatea este o rara avis, de câte ori nu i-am sucit gâtul?
Pentru cine scriem? Stăm cu genunchii pe pământ,
Cu braţele palpăm aerul, ce aşteptăm?
Fanfara repetă marşul lui Chopin, ce aşteptăm?
Morcovul este bun la toate. Morcov cu clopoţei.
Ori mergem la fete ori facem o revoluţie, tot aia este.
Vă invit la un slip-cocktail. Scoşi de guler
ori cu un picior în fund, tot balet se cheamă.
Iar eu iubesc "Spărgătorul de nuci",
Prea mulţi spărgători de dinţi pe lumea asta.
Câmp cu maci jur-împrejur, vântul bate în amurg,
Eu am părul tot mai sur, pe sub stele ape curg.
Tu eşti goală, eu alerg, eşti nebună, eu sunt bleg,
Vreau să spun ceva, încerc, suntem singuri, nu aleg.
Ne iubim că e prea larg spaţiul, prea e androfag,
Pe ocean aş fi catarg, eşti fragilă, eu sunt fag.
Astfel viaţa ne-a trecut, în contract termenu-i scurt,
Cimitirul nu e mut, deşi mort, eu nu sunt surd.
Sunt paznic la castelul Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor care doresc să doarmă
În braţele divine ale Măriei Tale, nu Ţi-am vorbit vreodată
şi nu Ţi-am stat în cale. Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roşii, să se desfete-n patul Tău moale, ticăloşii.
N-am fost gelos, nici rece, doar paznic eu Ţi-am fost,
Cum să ridic privirea la Tine, eu, un prost?
Ţi-am fost iubit odată, în secolul trecut,
Acum fumez o pipă şi mint că nu Te-am vrut.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Votează! | Copiază!