Simplă tăcere
Când scriu poveste de iubire
Tu ești în vârful de condei,
Prin trupul tău... firav, subțire,
Se curg miresmele de tei.
Și dacă-n rândurile mele
De-atâtea ori te regăsești,
Am adunat și-am pus în ele
Doar sentimentele firești.
Nu mi-am dorit să fii un vis
Pe care,-n noapte, să-l visez,
Sau eu, vre-un colt de paradis
Pe care-n vise să te-așez.
Nu vreau să fiu o adiere...
Să-ți mângâi buzele c-un zbor,
Ci un sărut să pun pe ele
De câte ori îmi este dor.
Și nici vre-o stea ce stă la geam
Să-ți vadă tainele din nopți,
Eu vreau în brațe să te am
Să sorb pe rând din nurii copți.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.