Lucian: Nis... Nu mai ești claustrofobic, mă?! Nistor: Ba da, șefu', sunt, dar... Lucian: Cum ai găsit intrarea, Nis?! Nistor: Nu-mi dau prea bine seama,...
Lucian: Nis... Nu mai ești claustrofobic, mă?!
Nistor: Ba da, șefu', sunt, dar...
Lucian: Cum ai găsit intrarea, Nis?!
Nistor: Nu-mi dau prea bine seama, șefu', dar modul de intrare are legătură strânsă cu piatra aceea ciudată, dacă o mai știi.
Lucian: O știu. Ce-i cu ea, mă?!
Nistor: Păi, am încercat din nou s-o scot de la locul ei, dar n-am reușit, evident. Când am abandonat încercarea de a o scoate, nu știu cum s-a mișcat de la locul ei și a declanșat sistemul de deschidere, care consta în deplasarea lentă a blocului masiv de piatră ce părea a pune capăt peșterii acesteia. Dar, după cum vezi, șefu', nu era deloc capătul!
Lucian: Da, mă, văd... Bravo, Nis! Descoperirea asta cred că ți se trage de la claustrofobie; sau de la dulciuri.
Nistor: Aș...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.