Apele Jiului
Vântură cerul departe
valurile ce se sparg
gândurile vin din larg
de-mi leagă zarea'n catarg
trecutul îmi zace oltean
în fluturi de ape mărgean
ies din Jiuri materne
iubirile mele eterne.
m-apasă Jiul în coastă
fereastră spre'ntinderea vastă
zările lumină
din a Băniei grădină.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.