Lambert Hutchins

În afara acestui obelisc de granit, mai am douã monumente:
Unul, casa pe care am construit-o pe deal,
În spirale, cu ferestre interioare ºi acoperiº din rocã metamorficã.
Altul, lacul din faþa metropolei Chicago,
Unde calea feratã îºi are depoul,
Cu motoare fluierând ºi roþi clãncãnitoare,
ªi fum ºi funingine aruncate peste oraº,
ªi zgomotul maºinilor de-a lungul bulevardului –
Un loc pentru un depozit de deºeuri în portul
Marii metropole murdare ca o cocinã.
Am pus umãrul ca aceasta moºtenire sã fie datã
Generaþiilor încã nenãscute, cu votul meu
În Camera Reprezentanþilor –
Scopul acþiunilor mele a fost punerea la adãpost
De la niciodatã încetânda teroare a nevoilor.
Mi-am crescut fetele în blândeþe
Încercând sã le dau un sentiment de siguranþã în viaþã.
Dar, vedeþi, deºi aveam mãreaþa casã,
Libertatea de a intra oriunde ºi distincþie localã,
Puteam sã aud ºoaptele, ºoaptele, ºoaptele,
Oriunde mergeam, iar fetele mele au crescut
Cu privirea aceea temãtoare ca ºi cum erau gata de a fi lovite de cineva;
S-au mãritat aiurea, nebuneºte, la întâmplare,
Doar pentru a evada ºi pentru a avea o alternativã.
ªi-atunci la ce a folosit toatã afacerea?
La ce? N-a meritat doi bani!

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adãugat de Petru Dimofte
Voteazã! | Copiazã!