Rochia roșie
De mică-am spus la toți și în tot locul:
Când voi fi mare și independentă
Voi avea o rochie roșie ca focul,
Cea mai frumoasă și impertinentă.
O voi purta pășind înalt și lent
Și-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat și-atent,
Și vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav și fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Și buze ce nu pot minți, de calde.
M-am visat mereu frumoasă și deșteaptă
Și onorată de oameni în oraș
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Și am rochia din vis pe umeraș.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.