Când mă gândesc la A..., mi se pare ca mi-am rupt stupid piciorul alunecând pe o coajă de pepene și în jurul acestei meschine întâmplări mi-am adunat toată e...
Când mă gândesc la A..., mi se pare ca mi-am rupt stupid piciorul alunecând pe o coajă de pepene și în jurul acestei meschine întâmplări mi-am adunat toată energia, toate gândurile, toate emoțiile... Dar iată-mă vindecată. Umblu pe stradă ca un om întreg... Văd acum totul altfel, de la o altă înălțime, cu alți ochi... Mă întrebam odată cum va fi ziua în care nu mă voi mai simți agățată de el ca iederă de zid. Și iat-o!... E poate prea devreme, dar simt că nimic nu mai poate opri primăvara din drumul pe care a pornit...
Cella Serghi în Pânza de păianjen
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.