În viziunea mea, cerul și pământul se ascunseseră atât de departe că nu le mai puteam simți nici căldura și nici pulsul de suflete ce le popula într-un joc n...
În viziunea mea, cerul și pământul se ascunseseră atât de departe că nu le mai puteam simți nici căldura și nici pulsul de suflete ce le popula într-un joc nesfârșit. Mi-aș fi dorit în clipa aceea să dilat strălucirea imaginii, apoi s-o pliez în evantaiul de gene și s-o păstrez pentru eternitate.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.