Oftalmologului Elena Buznă la vol. "Marea horă a vântului"
De-abia-acuma bate vântul
În hora gândurilor clare
Să pot să-ți spun, când iau cuvântul,
Că-mi placi și-acum, ca autoare.
Mărturisesc cu tot regretul,
Azi, când ședința e-n nocturnă,
Că îmi plăceai, dar asistentul
N-avea curajul să ți-o spună.
Și zile-ntregi te rog să crezi
Te căutam ca un nărod,
Dar nu veneam ca să mă vezi
Ci-ntotdeauna să te văd.
Pășeam în clinică încet,
Pentru a nu știu câta oară
Și când intram în cabinet
Ceream "distanța pupilară".
De-aveam o ceață-n ochii mei
Cum afectivă mi-este firea,
Când te uitai atentă-n ei
Mi se mai lumina privirea.
Când mă prinsese nebunia
Văzând la tine-arătătorul
Spre a-mi decide dioptria,
Eu îți examinam piciorul.
Acum speranța mi se curmă
Și deziluziațmi tot crește,
Când văd că-n anii de pe urmă
Doar dioptria se mărește.
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre picioare
- poezii despre optică
- poezii despre oftalmologie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.