Hora
Născut în sat, în pace și lumină,
Nu pot trăi, de nu se țin de mână,
Duminica la horă, când timpul e frumos,
Flăcăii, dârz, sau fetele, duios...
Era nespus de greu mi-aduc aminte
Când trebuia să iei hora-nainte,
Dar, dacă sârba îndrăcită reușea,
Erai în satul tău un "cineva"!
Acasă chiot dau prin băutură,
Că sunt chitit, ad-hoc, pe-nvățătură,
Tot calc și bat în tact, alerg pe loc
Dar nu mă las că mor de nu mai joc!
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.