Cocor
De-ai ști, iubito, cum îmi plâng cocorii
cu lacrimile zărilor ucise
atunci când taie drumuri lungi prin norii
desfășurați peste povești nescrise.
Nici n-ai să crezi de-ți voi cânta la tâmplă
sau de voi recita, duios, sonete,
dar zborul lor în mine se întâmplă,
plesnindu-mă cu foame și cu sete.
Pe aripi dus-au dramele acestea,
sfidând tărâmuri aspre și străine,
în trupul meu se scrie azi povestea
unui cocor ce zboară către tine.
Ca un cuțit se răsucește timpul
și sângerează-n noapte anotimpul...
sonet de Cristian Lisandru din Sonete (4 martie 2013)
Adăugat de Cristian Lisandru
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.