Ce bune erau Așa verzi și necoapte Corcodușele
Ce bune erau
Așa verzi și necoapte
Corcodușele
haiku de Mihail Mataringa (12 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa

Votează! | Copiază!
1 M. Arin [din public] a spus pe 12 februarie 2013: |
| Am avut onoarea să stau de vorbă despre haiku cu un japonez, excelent traducător de literatură română: Haruya Sumyia. Mi-a spus: În Romania se scriu mai multe haiku-uri decât în Japonia. Voi, românii credeți că orice prostioară scrisă pe trei rânduri cu numărul necesar de silabe este un haiku! |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 12 februarie 2013: |
| Frumos haiku. Felicitări! |
3 Alex Dospian [utilizator înregistrat] a spus pe 12 februarie 2013: |
| M.Arin, am citit ca in Japonia sunt 10 milioane, amatori desigur. Ori informatia este eronata, ori la noi, in fiecare satuc, orice mamaie in timp ce mulge vaca, face haiku! In State si Europa de vest e foarte popular, asa ca nu s-a organizat special un pod aerian de haiku Japonia-Romania. Ca domnul Sumyia are dreptate in privinta diferentelor calitative, nu exista vreun dubiu.Poate la asta s-a referit. Iti citesc in continuare cu placere comentariile, chiar daca uneori mi-e greu sa te identific. ![]() Toate cele bune...Alex. |
4 Mihail Mataringa [autorul] a spus pe 12 februarie 2013: |
| În România se scrie mai mult haiku decât în Japonia? Păi în Japonia sunt milioane de oameni care exersează acest gen de poezie, pe când la noi nu cred să fie mai mult decât câteva sute.Mă îndoiesc că traducătorul japonez s-a exprimat astfel la adresa valorii haiku-ului românesc. |
5 Iosif Velman [din public] a spus pe 12 februarie 2013: |
| Aveti dreptate.Frumos haiku. |
6 M. Arin [din public] a spus pe 13 februarie 2013: |
| Domnule Mihail, Nu vă impacientați. Scrieți. Între timp s-ar putea să vi se mai coacă o parte din corcodușe. Ați primit chiar o felicitare de la fabrica de felicitări din Cotroceni. |
7 M. Arin [din public] a spus pe 13 februarie 2013: |
| În Japonia exersează haiku-ul milioane de amatori? Adevărat. Asta nu înseamnă că milioane de autori publică haiku-uri. Japonezul are, prin educație, o altă percepție despre cotcodăcitul pe gardul public. Ei exersează pentru ei și apropiații lor. Așa cum milioane de gospodine fredonează piese muzicale, preăgătind mâncarea în bucătărie, fără să dea buzna la opera de stat sau la televiziune. Haiku-ul are mare priză pentru că se scrie, aparent, foarte ușor. Dacă la aforism trebuie găsită o poantă maximalistă, sau măcar un paradox (dacă o mai fi rămas vreunul nedeflorat), la haiku ai impresia că se poate scrie orice, dacă bat silabele. Haiku-ul autentic (nipon) este o reflexie (nu reflecție!) LIRICĂ, în formă fixă. Pentru a înțelege gingășia haiku-ului trebuie să înțelegi ritualul ceaiului, salutul, sărutul, ikebana, curtoazia și întregul protocol japonez. Ceea ce nu-i ușor pentru europeanul crescut la școala concretă a prozei. După mine, în ciuda inflației de haiku-uri, este una din cele mai dificile specii literare. Pentru a scrie haiku adevărat, trebuie să te naști nipon. Sau, în cel mai rău caz, să ai școala acestei fascinante civilizații. |
8 Mihail Mataringa [autorul] a spus pe 13 februarie 2013: |
| Domnule M.Arin, nu vă impacientați.Scriu în continuare. |
9 Mihail Mataringa [autorul] a spus pe 13 februarie 2013: |
| Sigur că haiku-ul este o specie dificilă, în primul rând datorită faptului că trebuie scos maximum de efect cu minimum de mijloace.Kaiku adevărat poate scrie oricine are înclinație pentru așa ceva, din orice parte a globului ar fi el.Sau fotbal adevărat-mutatis mutandis-joacă doar englezii, că doar ei au inventat jocul de fotbal...FC Barcelona, dacă nu mă înșel, nu este o echipă britanică.Etc...etc... |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 februarie 2013: |
| Mariner, nu stiu daca pentru 17 silabe de oglindire lirica merita truda initierii in ritualul psihosocial nipon. Eu cred ca un adolescent pseudoalfabetizat(cum sunt majoritatea celor de pe la noi) poate sa compuna o caruta de haikukuri de astea. Totul e sa invete sa desparta in silabe, sa numere pana la 20 si ceva (sau fara) si sa iubeasca natura, incepand cu nurliul ei sân. Daca e galben de la votca de azi-noapte si are ochii mijiti de nesomnul excesului erotic e chiar mai nipon decat Haruki Murakami si Kenzaburo Oe. |
