Drum către apus
Omule,
brad falnic fost-ai cândva;
fruntea-ți era sărutată de cer
iar curcubeul dragostei împlinite
îl aveai în brațe.
Scăldată fața ta în fiecare dimineață
de bucuria trăirii.
Păreai a fi veșnic;
azi cerul și-a lasat asfințitul
pe umerii tăi.
Ochii abia mai zăresc drumul spre casă,
streașină faci din mâna ta
să-ți vezi nepoții.
Furtunile ce ți-au bătut cu putere,
te-au îndoit.
Poveri - troienind și iar troienind
peste tine.
Auzi muzica, simți ritmul și Doamne,
cât de mult ți-ai dori
să și dansezi!
Inima- orologiu ieșit din garanție
încă mai bate;
dar sufletul,
sufletul tău este încă atât de tânar!
Doar el sărută cerul
și vede răsăritul în apusul vieții!
poezie de Angelina Nădejde (4 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Aurelian Grabovski [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
| O poezie frumoasa ca o raza de soare. |
2 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Un singur cuvânt - PREȚUIRE! |
3 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Frumoasă ca și Dumnezeu care ți-a creat sufletul curat. |