Când joacă șah de unul singur, omul duce o luptă împotriva propriei persoane. Trece alternativ de la un jucător la altul, încercând să dea câștig de cauză câ...
Când joacă șah de unul singur, omul duce o luptă împotriva propriei persoane. Trece alternativ de la un jucător la altul, încercând să dea câștig de cauză când unuia, când altuia. Dacă "adversarul" va obține victoria, va încerca un vag sentiment de frustare și nemulțumire. Dacă victoria va fi de partea sa, se va întreba dacă nu cumva "adversarul" a jucat intenționat mai slab, ceea ce iarăși ar constitui un motiv de nemulțumire și de vinovăție. Remiza rămâne singura soluție rezonabilă, însă doar pentru moment. Rar se întâmplă ca doi jucători să fie de aceeași valoare, de aceea lupta va trebui reluată până ce unul din protagoniști se va declara învins. Iar învingătorul va încerca din nou sentimente ambivalente și poate că în cele din urmă va abandona șahul și se va apuca de un sport cu mai puține implicații de ordin psihologic.
Mihail Mataringa (10 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!
1 Lacramioara Mateescu [din public] a spus pe 10 februarie 2013: |
| Frumos. |