Când noaptea-ntinde vălu-i
Când noaptea-ntinde vălu-i
Și-n pat m-așez trudit,
Plutind îmi stă-nainte
Un dulce chip iubit.
Când somnul mă cuprinde
Cu aripa-i ușoară,
Icoana dragălașă
În vis mi se strecoară.
Spre ziuă visul trece,
Dar chipul tot mai ține
Și astfel ziua-ntreagă
Îl port mereu cu mine.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.