Iarnă în doi
Ce viscol e afară - iar noi doi,
Întroieniți de ani și de rutină
Pașim înspre apusuri triști și goi
Acoperiți de-a timpului patină.
Ni se așază iarna grea în suflet
Cărările spre inimi nu găsim
Aprinde-o torță fă al nostru umblet
Să fie luminat de rătăcim!
Și viscolește-mi temerile toate,
Pune-mi pe umeri munții tăi de dor
Și stele de argint pe ale mele pleoape,
Hlamidă de speranță și fior.
Troiene fă, din sărutări de noapte
Și învelește-mi somnul când afară,
Zăpezile ne îngroapă disperate-
Noi să dormim până la primavară!
De ne-om trezi cu ghiocei în plete
Să nu ne pară rău căci am trăit
Făcând din bucurie minarete
Ca viforul din noi să ia sfârșit!
poezie de Angelina Nădejde (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viscol
- poezii despre somn
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 30 ianuarie 2013: |
| Frumoasă poezie de dragoste. Cu drag îți citesc creațiile. |
2 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 30 ianuarie 2013: |
| Sincere felicitări pentru mențiunea cucerită. "Fereastra" să-ți fie de-acum mereu deschisă spre mult mai multe împliniri. Mă bucur, din tot sufletul! |
3 Angelina Nădejde [autorul] a spus pe 30 ianuarie 2013: |
| Va multumesc! |