Falsa moartă
Cu umilință, tandru, peste-un mormânt ardent,
Pe-un insensibil monument
Pe care-a ta splendoare-l formează obosită
Din umbre, vis, pasiune risipită,
Eu mor, eu mor de-asupra, mă surp și cad afund;
Însă abia mă nărui peste mormântul scund,
A cărui masă-nchisă spre scrum mi-atrage fața,
Că moarta-aceasta falsă, -n care se-ntoarce viața,
Zvâcnind, deschide ochii, mă mușcă și mă ia,
Și ne-ncetat îmi smulge o nouă moarte-n ea
Mai prețioasă decât viața.
poezie clasică de Paul Valery din Farmece (1922), traducere de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, citate de Paul Valery despre viață, poezii despre ochi, citate de Paul Valery despre ochi, poezii despre monumente sau poezii despre cenușă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.