Am cunoscut o mulțime de inși care țin în buzunar caiețele dolofane pline de sentințe solemne, bune de plasat în felurite conversații de salon. Alții răspund...
Am cunoscut o mulțime de inși care țin în buzunar caiețele dolofane pline de sentințe solemne, bune de plasat în felurite conversații de salon. Alții răspund oricărei întrebări printr-o puzderie de citate bine memorate, ceea ce îi dispensează de efortul și răspunderea unei opinii personale. Citatul e un excelent auxiliar, atunci când vrei să epatezi, să te legitimezi, să-ți camuflezi lipsa de idei. Nu zic că, în sine, a practica citatul e dezonorant. Dar e un fapt că, de multe ori, cel care citează nu are discernământul, civilizația, adecvarea necesare pentru a se folosi decent de citat: ba mai mult, citează în așa fel încât se compromite nu numai pe sine, dar și pe autorul inocent - al citatului.
Andrei Pleșu în Dilema Veche, articolul "Citatul ca armă albă" (29 iulie 2010)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.