Cosmopolis

De miresme aerul e greu
în mai
Precum uleiul sfânt
De muzici parcurile metropolis
Se leagănă
Ca o cireadă migrătoare
De elefanţi
Prin dunele natale.

Treci gând printre culorile ce ţipă
O dată cu viorile în grădini
Şi tăvăleşte-te ca o pisică
În artă, în cupe, în fraze şi venin
Prin flora tropicală de afişe
În grădina fântânilor
În vise
Şi în rufe vaporoase de batistă.

Oraş cu paratrăsnete în stea
Şi-aprins de gală în bezne ca o navă,
Dăruie-ţi scările, mansardele, terasele,
barăcile ce se răsfaţă-n slavă
Şi spulberă-mi în ritmul tău făcut
Şi în şoaptele şi în tufele cu rozii
Pe urma îngerilor tăi de ceară
Şi a hohotului tău pierdut

Dans îndârjit al vremii care moare.

poezie clasică de Ion Vinea
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!