Trăiesc!
Sufletul meu,
un câmp de maci
înfloriți,
striviți de copitele cailor
ce mi-au trecut în galop
prin viață.
Le-au fost lăsate slobode frâiele
rănind și iar rănind petalele
prin cuvinte și fapte.
Iar el,
sufletul,
câmp însângerat la apusul soarelui,
ajuns altar de jertfă
și-a pierdut scânteierea.
Doar fumegă,
semn că ar fi ars
cândva
precum soarele.
Din când în când
luminat,
mângâiat de poezie
cum luna își mângâie cerul,
primește strălucire de la cei
cu care îmi împărtășesc
trăirile prin vers.
Dimineața,
petalele spălate de roua
cuvintelor voastre
își revin și continuă
să trăiască
și iar să trăiască!
poezie de Angelina Nădejde (16 ianuarie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 17 ianuarie 2013: |
| Frumoasă poezie. Mulțumesc. |
2 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 18 ianuarie 2013: |
| Sufletul poetului sufletul poetului ridică biserici pe câmpuri unde răstignește pe o cruce de maci un tril de ciocârlie! |
3 Al T Cineva [din public] a spus pe 12 septembrie 2024: |
| Superb text poetic. |