Întreg amarul ființării se evaporă la ideea că oricând e în putința noastră să-l curmăm, că ascundem în noi înșine imensa libertate a absenței noastre și că ne putem răscumpăra căderea în dureri sterpe sau în banalitate prin genialitatea negativă a sinuciderii. De n-am fi în stare să ne închipuim - și să ne consolăm astfel - prilejul prin care ne-am face seama, actul infinit al liberării de sine, viețuirea n-ar avea nicio scăpare din ea însăși, iar ocna respirației nicio bănuială de văzduh. Dar această idee face din fiecare dintre noi un stăpân, fără a fi totuși slugi fiindcă n-o trecem în fapt. Să fie oare că adevăratele sinucideri sunt acelea ce nu se consumă? Având rețeta sigură a răului și a-l purta totuși mai departe...
Emil Cioran în Razne (2012)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.