În a cui viață oare n-a încolțit cândva, păstrată în cel mai adânc ungher al inimii, minunata taină a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, dacă vei frunzări v...
În a cui viață oare n-a încolțit cândva, păstrată în cel mai adânc ungher al inimii, minunata taină a iubirii! Oricine ai fi, cititorule, dacă vei frunzări vreodată aceste pagini, recheamă-ți în amintire acea vreme însorită, contemplă pentru a nu știu câta oară gingașul chip al aceleia pe care însuși duhul iubirii ți-a scos-o în cale! Ai avut atunci credința că numai în ea îți recunoști ființa, esența ta cea mai înaltă. Îți amintești susurul izvoarelor, foșnetul frunzișului, felul în care vântul mângâios de seară îți vorbea despre ea și despre iubirea voastră? Mai vezi oare cum te priveau florile cu ochii lor limpezi și prietenoși, aducându-ți salutul și sărutul ei?
E.T.A. Hoffmann în Elixirele Diavolului (2005)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.