Paralelism liric

dacă aş fi fost meşterul Manole
m-aş fi zidit pe mine însumi
aş fi renunţat la sufletul meu greu şi dens
ca o cărămidă arsă în focurile suferinţei
pentru femeie
şi artă

dacă aş fi fost Cristofor Columb
nu aş fi ajuns niciodată
mai departe de coastele femeii iubite
sufletul meu greu şi ruginit
ar fi atârnat ca o ancoră
după corabia trupului meu

dacă aş fi fost Napoleon Bonaparte
m-aş fi exilat singur
pentru că nu pot concepe un alt imperiu
în afară de singurătate
şi nici un alt asediu
în afară de cel al propriei minţi

ah, dacă aş fi fost Marc Antoniu
nici măcar nu intram în cărţile de istorie
ştiindu-mă un rob al dragostei
aş fi renunţat pentru Cleopatra
şi la Roma
şi la zei

dar eu nu sunt decât un poet
ceea ce construiesc în cuvinte
se dărâmă înăuntrul meu
ceea ce redescopăr prin scris
depăşeşte cu uşurinţă orice Lume Nouă:

paginile de hârtie cucerite zilnic cu peniţa
colonii indivizbile ale imaginaţiei

femeia care mă inspiră în anonimat
Ra-ul Egiptean

tăcerile care îmi hrănesc creaţia
lupte de gladiatori pe muchie de cuţit
în Colosseum

singurătatea mea
parcurgerea Antichităţii
prin cuvânt

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Votează! | Copiază!