Tinerețea l-a întâlnit pe Dumnezeu într-o zi. Nu l-a recunoscut imediat.
Tinerețea l-a întâlnit pe Dumnezeu într-o zi. Nu l-a recunoscut imediat.
aforism de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
1 Mihail Mataringa [utilizator înregistrat] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Am votat acest aforism ca fiind inteligent.Cred că o merită. |
2 M. Arin [din public] a spus pe 11 decembrie 2012: |
| Domnule Mihail, Conform legislației electorale, votul în România este liber, personal și confidențial. Păstrați-vă zâmbetul! Umoriștii noștri sunt prea încrâncenați. Uneori mă sperie apropierea lingvistică dintre umor și omor. Dumnezeu e greu de recunoscut pentru oricine. Pentru că nimeni nu l-a văzut, nici măcar o singură dată. |
3 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Chiar nimeni? Nici macar El cand se uita la sine nu Se mai recunoaste? Ingrozitor! Ce influente nefaste are politica! Dumnezeu n-ar fi trebuit sa se amestece in circul politic. ( Stiti episodul cu campania "electorala" a Fiului... de la Maaaarin cetireeee - Sa luam aminteeee!). A iesit atat de sifonat incat nu-l mai recunoaste nimeni. |
4 M. Arin [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Domnule Stanciu, Nu există dovezi istorice despre o întâlnire REALĂ între Tată și Fiu! Avem doar relatările, discutabile și inexacte, ale unor cronicari partizani, numiți apostoli. Când Fiul, însângerat pe cruce, a întrebat: "Tată, de ce m-ai părăsit?", Tatăl, pentru a consolida doctrina, a preferat să nu răspundă. Dumnezeu nu poate fi văzut, pentru că Cel ce a clădit Universul nu încape pe o retină umană. Dumnezeu poate fi cel mult înțeles. Dar, am mai spus-o, în alte haine decât cele în care îl comercializează biserica. |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Domnule, exista o teologie respectabila a "vederii lui Dumnezeu". Cica pe langa globii oculari pe care toti ii avem in gavane, sunt unii oamneni care poseda ochi duhovnicesti cu care pot "vedea" pe cel care "si-a facut din intuneric acoperamant". Stiu ca in materie de crestinism in afara de Cartea sfanta ati citit "Biblia hazlie" a lui Leo Taxil si superficialele "exegeze" ale lui musiu Arouet (cunoscut sub numele de Voltaire). N-ar strica sa lecturati si texte mai serioase. Pentru a dobandi o "vedere" mai nuantata asupra subiectui puteti frunzari, de pilda, "Vederea lui Dumnezeu" a lui Vladimir Losski. N-o sa regretati. Chiar daca cecitatea dvs. in materie de "lumina" divina o sa persiste. |
6 M. Arin [din public] a spus pe 12 decembrie 2012: |
| Domnule, "vizualizările" acestea eminamente evreiești(vechi și noi, serioase sau hazlii) ale unui Dumnezeu eminamente evreiesc, mediatizat eccesiv de o literatură preponderent evreiască, pe mine personal au început să mă obosească. Cu riscul de a fi catalogat antisemit, dați-mi voie să mă îndoiesc nițel Am înțeles că din sutele de religii inventariate de Eliade iudaismul și derivata sa (creștinismul) au rezistat (deocamdată) având modul de întrebuințare fixat în lucrări monumentale (Tora, Pentateuh, Talmud Scripturi etc). Sunt convins că generațiile de peste patru milenii se vor amuza copios pe seama viziunii noastre despre Dumnezeu, foarte apropiată de cea a unor păstori de capre de acum patru mii de ani. |
7 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 decembrie 2012: |
| Crestinismul nu e derivat din iudaism. E o religie sincretica, o sinteza greco-iudaica: grecii (si apoi parintii latini) au avut un rol esential in cristalizarea teologiei crestine. "Vizualizarile" astea nu sunt eminamente evreiesti. Le au si misticii non-evrei din spatiul spiritual catolic si ortodox. De altfel, numai in perimetrul spiritual crestin il poti "vedea" nemijlocit de Dumnezeu, fiindca numai crestinii accepta intruparea Creatorului lumii. Bineinteles ca generatiile viitoare se vor amuza pe seama supersitiilor noastre despre Dumnezeu. Numai ca rasul lor imi provoaca mila, daca nu chiar sila. Fara Dumnezeu (sau cu un Dumnezeu impersonal, al stiintei care creeaza lumea printr-un partz primordial numit Big-bang) vor semana cu niste orbi nativi care se distreaza pe socoteala unuia ce pretinde ca exista lumina. PS: Crestinismul e o religie a Logosului intrupat, o credinta in Fiul. Ideea ca zeul (o entitate spirituala) se poate "materializa" e de sorginte platonica. Gurile rele spun ca Platon ca n-ar fi un pastor de capre. Chiar daca Iisus a fost evreu, teologia crestina e mai curand de origine greceasca. Iar grecii (si parintii Bisericii de Apus) care au rafinat doctrina crestina (obiectivata in crez, in sfintele taine si alte articole de credinta) nu erau nici ei pastori. Numai niste berbeci mioritici pot pretinde asta. |
8 M. Arin [din public] a spus pe 13 decembrie 2012: |
| Sunt evidente influențele grecești ale creștinismului, dobândite mai ales în perioada bizantină. Dar a pretinde că la origini biserica lui Cristos e mai degrabă grecească decât iudaică e un teribilism greu de digerat. În primul rând, nici măcar azi creștinismul nu poate fi înțeles fără fundamentul său iudaic. De aceea Biblia creștină se vinde la pachet cu Vechiul Testament. Iisus fără Tată și fără Sfântul Duh nu înseamnă nimic. Iar Tatăl e de neînțeles fără Cărțile lui Moise, care nu era grec, din câte știu eu. Singura, sau una din puținele influențe ale păgânismului grecesc la nașterea doctrinei creștine este femeia pământeană fecundată (simbolic) de un zeu. Și nu de orice zeu, ci chiar de Iahve, unicul și atotputernicul Dumnezeu al evreilor. (în Olimp, treburile acestea erau la modă). Evreii ortodocși socotesc și astăzi o cruntă blasfemie această teorie creștină, această parodiere grecească a Dumnezeului iudaic. Primul care a plătit pentru aceasta a fost Iisus. Reamintesc respectuos distinsului meu interlocutor că Iisus nu a negat iudaismul, ci doar a încercat să-l reformeze. Nu a reușit. Evreii au respins noua religie. Care, în schimb a fost acceptată de lumea greco-romană, al cărei politeism era clar depășit de realitățile epocii. Desigur, orice religie derivată din alta presupune indiscutabil doze de sincretism. Nu numai creștinismul este o derivată a iudaismului, ci chiar și islamul. Cine a citit Coranul știe că Allah e un Iahve reproiectat într-o manieră și mai abstractă că aproape toți profeții Vechiului Testament au fost preluați. Că Musa e Mose, adică Moise, că Firavun e Faraon, că Suleiman e Solomon. că Ibrahim e Avraam. Mohammed îl recunoaște pe Iisus ca mare profet (Isa), dar îi neagă vehement calitatea de fiu al lui Dumnezeu, exact ca detractorii iudaici ai lui Cristos. Coranul este o Biblie răstălmăcită de un om care nu a citit-o, (Mohammed era analfabet) dar i-a fost povestită de un evreu. Pentru a înțelege mai bine fundamentul iudaic al islamului merită amintit un aspect: "Skiba"- direcția pe care se așează musulmanii în timpul celor cinci rugăciuni cotidiene a fost stabilită la început de Mohammed spre Ierusalim. Dar pentru că evreii au râs de el și de ai lui (ceeace fac și azi) Mohammed s-a supărat și a reorientat "skiba" către Mecca. |
9 Madame [din public] a spus pe 13 decembrie 2012: |
| Daniel Stanciu, deși am evitat să comentez citate cu privire la religie, acum, dat fiind comentariul dumitale, m-am hotărât să spun fără înconjur ceea ce gândesc. Iată, eu nu cred în Dumnezeu și nici nu am lecturat cartea creștinătății sau vreo altă carte religioasă. Nu simt nicio plăcere să particip la slujbele Bisericii și să mă spovedesc în fața vreunui ins imoral, de vreme ce eu am o conștiință morală și un comportament moral. Cu toate astea, nu sunt o "oarbă nativă". Așa, "fără Dumnezeu", m-am confruntat cu emoții morale (clemență, gratitudine), fiind de o verticalitate morală comparativ cu majoritatea persoanelor evlavioase. Nu pot să râd de absurditățile dumitale privind religia, ci doar să rânjesc. Simți repulsie față de mine? Nu e nicio problemă: n-am de gând să-mi pun ștreangul de gât. Dar de ce să mă compătimești? Sunt tânără, frumoasă, inteligentă, am un comportament moral, un suflet curat ca lacrima, o situație materială bună... Chiar nu pricep, de ce să-ți fie milă de subsemnata? Doar pentru faptul că sunt o persoană foarte obiectivă în relația cu ființele umane, în special cu dumneata? |
10 daniel stanciu [din public] a spus pe 13 decembrie 2012: |
| Eu ma refer la teologia (si Biserica) crestina, nu la mesajul originar al lui Iisus. Se pare ca fondatorul crestinismului a fost evreu pana in maduva oaselor. El n-a pretins niciodata ca e Fiul lui Dumnezeu, oricum in niciun caz nu s-a descris pe sine ca o persona apartinand Sfintei treimi. Tocmai credinta in trei si nu in unul e un semn clar de sincretism religios. Evreii sunt monoteisti, crestinii practica un soi monoteism "politeistic" (treimea e de fapt o unitate in multiplicitate). In al doilea rand "tainele" absolut esentiale pentru doctrina crestina (mesajul initial al lui Iisus e mult diferit de "canonul" eclezial) par a fi imprumutate (in forma nu in continutul lor) de la greci. Nu uitati misterele orfice. In al treilea rand ati cazut in capcana... Spuneati ca Iisus era un evreu care voia sa reformeze mozaismul (mai curand ritualismul excesiv al fariseilor). Nici prin cap nu-i trecea ca ar fi un semizeu conceput dupa reteta hierogamica greceasca. Asa ca evreii nu-i puteau reprosa acest lucru, de vreme ce nu l-a afirmat niciodata. Inaltele si prelungile figuri bisericesti iudaice (Sinedriul) erau mai curand deranjate de mesajul reformist decat de blasfemia lui Joshua care s-ar fi autoproclamat Fiu al lui Dumnezeu. Iisus omul era complet diferit de Fiul propovaduit de Biserica. In persoana lui fizica de origine evreiasca, au fost inoculate post-mortem (pardon, post-resurectionem) steroizi spirituali de provenienta greceasca. |
11 daniel stanciu [din public] a spus pe 14 decembrie 2012: |
| Madame, asa sunt eu din fire: milos. Eu n-am zis ca-i compatimesc pe cei care sunt "fara Dumnezeu", ci numai de aceia care hohotesc pe seama "superstitiosilor" care cred intr-un Dumnezeu personal. Mi-e mila de ei fiindca se inchina unui unui idol prizarit pe care-l numesc "ratiune" umana. MI-e mila de cei care il cauta pe Dumnezeu numai cu lanterna anemica a intelectului. De cei care proclama drept adevar doar ceea ce se arata in fascicolul minuscul al acestei surse de lumina. MI-e mila fiindca il cauta pe Dumnezeu in afara lor (fiindca a fi in afara lui Dumnezeu inseamna a nu mai fi). Mi-e mila de cei care au incetat sa-l mai caute pretinzand ca nu exista (ei doar si-au constatat propria inexistenta). De cei care reusesc sa fie morali fara sa caute un model de perfectiune care sa-i depaseasca in mod nelimitat. MI-e mila de cei care au o conditie materiala prospera care ii saraceste pe dinauntru. De cei care se autodeclara inteligenti desi raman complet ignoranti (si opaci) cu privire la singura problema cu adevarat importanta: ce trebuie sa fac pentru ca sufletul meu sa restabileasca legatura (suntata de corp) cu Dumnezeu? Doamna, inca o data zic: sunt un ins milos din fire. |
12 Madame [din public] a spus pe 14 decembrie 2012: |
| Daniel Stanciu, m-ai impresionat prin comentariul binevoitor, și chiar simt un soi de compătimire față de dumneata. Am înțeles imediat aluzia dumitale. Simți milă față de mine, dar de dumneata nu ți se rupe inima? Într-adevăr, eu mă închin rațiunii, în loc să cutreier tavernele și discotecile bucureștene, sau locașurile sfânte. Dar domnia ta cui te închini, de vreme ce te perinzi pe un site de cultură, îndeosebi duminica dimineața când se oficiază Sfânta Liturghie și seara, vecernia? Crezi că ochiul meu vigilent nu a observat că te închini rațiunii? Afirmi că mi-am constatat propria inexistență. Dar, așa, neexistentă, lipsită de valoare, cum apar pe retina ochiului dumitale, sunt poate singura persoană care interacționează cu dumneata, pentru a observa dispozițiile afective, temperamentul, dorințele și pricinile dumitale. În ceea ce privește condiția materială, te asigur că nu e mai prosperă ca a dumitale. Dacă, după o perioadă de doi ani de interacțiune cu persoana mea, dumneata mă consideri o persoană lipsită de inteligentă și sagacitate, atunci singura problemă importantă este că m-am înșelat asupra persoanei dumitale. Acum chiar am aceeași părere cu fostul meu prieten, care mi-a spus că dau atenție sporită unui cetățean care nu merită. |
13 M. Arin [din public] a spus pe 14 decembrie 2012: |
| Ce-ai pățit, daniele? Te-a apucat, așa, o milă acută de oți și de toate. Miluiești cu nemiluita, în dreapta și-n stânga. Cel mai tare îi compătimești pe căutătorii de Dumnezeu. Caută ca proștii, în loc să accepte concepția ta despre Divinitate. |
14 N_Iram [din public] a spus pe 15 decembrie 2012: |
| Se vede clar, doamna Madame, ca nu le aveti cu cele ''sfante''! |
15 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 decembrie 2012: |
| Mariner, ca de obicei carmesti slepul hermeneutic dupa pescarusi turmentati de prea multa expunere la soare. Eu am zis ca-i compatimesc numai pe cei care-l cauta in afara lor. Daca Dumnezeu nu e inauntrul lor atunci cand cauta, il cauta acolo nu este (Dumnezeu nu e nici umbrela, nici piatra la rinichi - nu ma refer la interiorul nostrui anatomic atunci cand spun ca adevarata cautare a divinitatii trebuie intreprinsa inauntrul nostru). Cica Dumnezeu nu e nici macar pe Jupiter. Au trecut alaltaieri niste colhoznici pe acolo nu si nul-au gasit. Ergo, Deus non est. |
16 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 decembrie 2012: |
| Doamna, Dumnezeul meu (asa cum il "vad" eu) nu frecventeaza Biserica. Trece ocazional prin asa-zisa lui Casa, insa niciodata in zile de sarbatoare fiindca e aglomerat si o puzderie egoisti si ipocriti ii cer (majoritatea ii comanda ca la restaurant) cate ceva. Dumnezeul meu intra in Biserica atunci cand sunt oameni putini (2-3 cel mult si nu din aia cu barba ca un matauz) care cred ca insusi faptul ca sunt in Biserica e o sarbatoare. Doamna, nu l-am intalnit niciodata pe Dumnezeu. Il caut si nu-l gasesc. Bat la usa Lui si nu-mi deschide. De doua mii de ani a plecat din aceasta lume si inca nu s-a intors. Dumnezeul meu isi amana reintoarcerea. Si stiti de ce? Fiindca nu-l cautam cu inima ci cu lumanarea popilor si cu lanterna savantilor. Fiindca batem trufas la poarta lui. Deschide Doamne, ca te dau dracului sa stii, am si alte treburi! Doamna, v-ati inselat asupra persoanei mele. Cetateanul cu pricina e nevrednic. |
17 Madame [din public] a spus pe 15 decembrie 2012: |
| Domnule Daniel Stanciu, dacă nu dai dovadă de mărinimie, degeaba îl cauți cu inima pe Dumnezeu. Se pare că dumneata ai o inimă prea mică pentru a satisface trebuințele celor nevoiași. Nu ești capabil să-ți sacrifici interesul personal în favoarea unei persoane sărmane, aflate în suferință, care îți cere ajutorul. Iar, de cele mai multe ori, Dumnezeu ne vorbește prin glasul oamenilor amărâți. Până ce iubirea nu va sălășlui în inima dumitale, Dumnezeu nu-ți va deschide ușa. Nu uita că ochiul care vede tot este mereu treaz. Ce pot să-ți spun despre mine? Nimic altceva decât că mi-am găsit liniștea sufletească, fără să-L caut pe Dumnezeu și fără să bat la ușa nimănui. Vreau să-ți mai spun ceva: mi-am dat seama că dumneata nu știi să apreciezi oamenii la justa lor valoare. Îl prețuiești pe omul mediocru și lezezi personalitatea celui înțelept, mai mult decât atât, preferi anturajul primului în detrimentul celui din urmă. Tot asemenea, am constatat la persoana dumitale un soi de ciudă nejustificată împotriva mea. Inițial, am crezut că simți satisfacție să mă provoci la discuții, dar, de fapt, dumneata fierbi de ciudă. Și știi de ce? Fiindcă eu am lanterna, iar domnia ta orbecăi în întuneric. |
18 daniel stanciu [din public] a spus pe 15 decembrie 2012: |
| Doamna, recunosc m-ati demascat. D-l Sobol. |
19 Alex Dospian [autorul] a spus pe 17 decembrie 2012: |
| Multumesc pentru apreciere domnule Mihail. Mare parte din aforismele dumneavoastra sunt fabuloase. Inca nu le-am parcurs pe toate. |