Prietenii
După ce Dumnezeu a creat lumea
nu s-a odihnit până ce nu a inventat
prietenia.
A știut că vom fi uneori
păsări cu o singură aripă
ce se zbat neputincioase să zboare
spre înalțimi;
căzuți, înfrânți, nemângâiați.
Și atunci ei, prietenii noștri
sunt îngeri văzuți ce ne dăruiesc
aripile lor.
Îngenunchează lângă noi,
ne țin în brațe cum
ține Dumnezeu pământul în mâinile sale;
ne șterg lacrimile cu năframe albe
tivite cu speranțe,
mângâierile sunt adieri de vânt
de primăvară
iar îmbrățisările au
parfum de suflet.
Ne ajută să ne ridicăm
și se roagă în taină
să ne fie bine.
poezie de Angelina Nădejde (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Girel Barbu [utilizator înregistrat] a spus pe 30 noiembrie 2012: |
| "... nu vă îngrijiți cum sau ce veți vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiți" (Matei 10,19). Așadar, Angelina, privește cu credință spre cer și Duhul Sfânt își va turna în ei harul. |
2 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 30 noiembrie 2012: |
| Toată aprecierea pentru această poezie. Prietenia este o dovadă de sinceritate și prețuire. |