Sufletul este singura entitate care poate fi mituită doar de două instincte: iubire și ură! Ferice de cel ce îl alege pe primul!
aforism de Iulia Mirancea (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [
1 Geo Georgescu [din public] a spus pe 1 decembrie 2012: |
| Aforismele, mi se par prea intelectualiste, nu transmit acel fior care să te facă să meditezi. În schimb poezia te prinde mult mai bine. Zăbovirea mai multă vreme pe text, ar da plus valoare, actului artistic. Timiditatea nu e benefică unui poet care bate, iată, cu îndrăzneală la poarta afirmării. |
2 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| "Aforismele mi se par ...", domnule Geo Georgescu și mie însămi, tot așa și, chiar mai mult decât atât: niște snoave de "trei parale" (ce expresie potrivită, noroc cu poetul și cu poezia lui)! "În schimb poezia" ... nu cred că mă prinde mai deloc! Nu, nu voi zăbovi mai multă vreme pe text, am scris din inima mea ticsită de iubire și atât! Nu mă interesează actul artistic! Și, în general, nu mai mă interesează cam nimic și (dacă lucrurile rămân așa cum sunt acum și nu voi primi niște răspunsuri, și, mai ales pentru că am "scris deja"), nu voi mai zăbovi pe nicăieri, cu toate că aveam pregătite, special pentru bărbații acestui site, câteva poezioare foarte dragi sufletului meu și chiar un proiect foarte interesant, nimeni nu s-a gândit la el! Cred că-mi ajunge! Cred că-mi ajunge căci, unde mă-nvârt, unde mă sucesc, dau de avertismente cu: "unele din ... au fost eliminate"; "ați scris deja 4, 10, 11 comentarii"; "nu vă antrenați în certuri" etc. etc.! Care certuri? Pentru aprecieri, nu ratez niciodată (dar absolut niciodată) prilejul de a mulțumi; pentru insulte am avut mereu cuvinte de mulțumire (adică, întorc obrazul), ce să fac mai mult? E insuportabil! Viața, în general, e insuportabilă, când dăruiești iubire și primești în schimb ură (și eu care susțin într-una că iubirea vine înapoi, vax -sau poate, vine dar nu pe aceleași căi!)! Acest site (pe lângă incertitudini), are, iată și această latură a inechitabilității! |
3 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| Eu sunt curios ce punct de comparație aveți. Ați publicat pe alt site similar? Din câte observ eu, nu. Dacă o veți face, foarte probabil veți spune "internetul este inechitabil". Iar dacă veți mai aprofunda studiul orgoliului rănit, veți continua cu "viața este inechitabilă". Pentru cine crede asta, chiar așa este. Dar oare are vreo importanță? Nu contează atât ce ni se întâmplă, cât ce facem cu ce ni se întâmplă (ca să rezum ideile mai multor gânditori). |
4 Frunză verde [din public] a spus pe 2 decembrie 2012: |
| "...(dacă lucrurile rămân așa cum sunt acum și nu voi primi niște răspunsuri, și, mai ales pentru că am "scris deja" (...) Răspunsurile cam acestea sunt doamnă. Să nu vă așteptați la răspunsuri miraculoase pe acest site. Încercați altele, ve-ți avea surprize plăcute, pentru că aveți ceva de spus. Baftă! |
5 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 decembrie 2012: |
| Și eu sunt curioasă, domnule Lucian Velea! Cu mine vorbiți? Sau vorbiți așa, la general, domnule ... Lucian Velea? Doamne, cât îmi place să-i strig pe oameni, pe nume! Eu, și la piață, când cumpăr mere(!) de la un particular, îl întreb: CUM vă cheamă? Frumos nume! De unde sunteți? Cum e pe la dumneavoastră pe-acolo? Dar să vă spun curiozitatea mea: eu, când spun despre dumneavoaastră că sunteți onest (adică, nu-mi înșelați încrederea), caut un termen de comparație? Și cu cine trebuie să vă compar: cu un om mai integru sau cu unul necinstit? Sau am în vedere principiile conduitei morale? Dacă aș publica pe alt site (mulțumesc pentru sugestie), și aș ajunge la aceeași concluzie, atunci nu m-aș mulțumi să constat că lumea are particularități și imperfecțiuni ci aș spune că, totuși, trebuie să existe, undeva, ceea ce mă reprezintă pe mine! Dacă o întâmplare nefavorabilă îmi obstrucționează drumul, n-o să spun că "viața e inechitabilă" ci am să caut un spațiu compatibil aspirațiilor mele! Orgoliu rănit? Nu, domnule, aici e vorba de constrângere și sunt sigură că toată lumea a înțeles asta! De cel puțin două, luni am în coastă (o fi coasta prin care mi-am primit dreptul la existență?), acest avertisment cu "ultima săptămână" (da lungă mai e săptămâna dumneavoastră, domnule! De cel puțin două luni, am în aceeași coastă, avertismente cu "ați scris deja 4, pe urmă, 5, 6, 7 etc., la texte de Iulia Mirancea"! De cel puțin două săptămâni am interdicție la "adaugă"! Mai e vreo interdicție, pe care n-o am? Și încă: mi-ați șters destule citate pentru că nu s-au încadrat în regulament? Păi, există în regulament vreun standard, vreun criteriu pentru concept? Asta înseamnă constrângere, domnule Lucian Velea, n-are nici o legătură cu orgoliul ci cu coerciția! La aceste lucruri vreau să-mi răspundeți! Sigur că-mi veți șterge acest comentariu și-mi veți prelungi perioada sancțiunii! Asta să faceți, domnule Lucian Velea, căci e cel mai simplu! Vă mulțumesc pentru atenția (prea mare) acordată (mie, o anonimă)! |
6 Geo Georgescu [din public] a spus pe 3 decembrie 2012: |
| Doamnă Iulia Mirancea, "...(Nu mă intersează actul artisic!". Cu câteva zile în urmă exclamați (citez din memorie) "ce poezie frumoasă, voi ajunge să scriu și eu vreodată o asemenea poezie?" Dacă nu vă interesează actul artistic, nu o să scrieți la un nivel care să vă satisfacă, deși poezia comentată atunci, nu era o excepție artistică. Așteptați un răspuns? de la cine? de la un critic literar? Pe Citatepedia exclus, poate într-o revistă serioasă. Mai scrieți că aveți pregătite poezii pentru bărbaț ii site-ului. Nu le țineți ascunse, postați-le. Încă o dată vă asigur că aveți talent poetic, și, e păcat să nu-l valorificați, deși Citatepedia nu e cel mai propice loc pentru afirmare. |
7 Lucian Velea [webmaster] a spus pe 3 decembrie 2012: |
| Dacă cineva se uită pe fereastră și constată că plouă, e o observație obiectivă. Dacă însă răbufnește că vremea îi încurcă planurile și se simte discriminat față de toți ceilalți, gândindu-se că aceștia se bucură oricând de soare, atunci aprecierea este nu doar subiectivă, ci evident greșită. Desigur, exemplul este exagerat, pentru a se înțelege diferența. Orice regulă sau lege este o constrângere prin definiție. Un spațiu fără constrângeri în care coexistă oameni diverși ajunge repede la anarhie. Inechitabil este doar ceva care se aplică diferit la un individ față de altul, în mod arbitrar. Din acest punct de vedere, eu sunt cu conștiința împăcată. Prin urmare, pot accepta că nu vă plac regulile locului, dar nu pot fi de acord că sunt inechitabile. |