AMINTIRE
Din macadamul dur, împrăștiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.
Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!
Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veșnică furtună
Și trupurile sfârșesc îmbrățișate.
Tu ești icoana minunată
Pe care o privesc pios,
De frumusețe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.