Ovalul întunecat al oglinzii Tremură ca frunzele toamnei în vânt Spânzurat lejer de marginea grinzii. Incertitudini!... Și Doamne, câte sânt.
Ovalul întunecat al oglinzii
Tremură ca frunzele toamnei în vânt
Spânzurat lejer de marginea grinzii.
Incertitudini!... Și Doamne, câte sânt.
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre toamnă sau poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.