Mă ridic
mă ridic alene dintre perne
și cartea-mi alunecă jos
cine știe care gând al tău
îmi bătuse la ușă duios?
unde ești, ce mai faci, care strop
de melancolie mai încearcă
să adune cioburile risipite
și pe noi, două umbre, într-o barcă?
n-am ajuns nici unul la liman
golfurile vieții pline de pirați
înapoia noastră doar prăpăstii
și noi, doi străini adevărați
închid ochii și te revăd iarăși
învăluită de o tăcere adâncă
doi copii căutând un paradis
care, iată, li se refuză încă
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre rai
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre piraterie
- poezii despre ochi
- poezii despre melancolie
- poezii despre gânduri
- poezii despre bărci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.