Ecou sigilat
Ne-am ascuns în pădurea cu brazii brumați
Oglindiți într-o apă cu luciu de vis
Și căsuța de lemn cu ecou sigilat
Ne era și refugiu și dulce abis
În hățișul de-aice, departe de relele guri
Și departe de ochii haini ce mereu ne pândesc
Savurez nuditatea nespusă a durilor nuri
Și adâncul din tine etern, nevăzut, femeiesc
Nici un suflet de om mii de ani împrejur
Numai noi amândoi și pădurea cu brazii brumați
Și căsuța de lemn pe fundalul seninului sur
- Peste apa tăcutului lac cu ecou sigilat
poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre păduri
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ochi
- poezii despre nuditate
- poezii despre lemn
- poezii despre gură
- poezii despre femei
- poezii despre brazi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.