Născând părinți...
N-ar fi mai bine de-am da viață la părinți, în locul... la copii
și-ar fi câștig de înțelepciune și moșteniri nu ar mai fi,
iar dragostea profundă ar fi, căci s-ar întoarce-n început
și trup din carne n-ar mai fi; s-ar modela arzând, iar, lut?!
Cât de deștepți am fi din nou, aproape iar de rădăcini
sădite cast în meleag curat; când nu erau deloc "străini"
și trăiam toți din cinste pură, cuvântul era doar limbaj
la împărțire dreaptă, rut... Sacri! Credinței apanaj!
Eram "trecut" de mult, mulțime, din care "bun" se selecta,
rămânând pururi o câtime... Și lumea nu s-ar înșela
și-am fi fost iar, întâi Mesie, apoi am fi fost sfinți și zei,
timp de Univers, o seminție... Eram pe aștrii! Dumnezei!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.