Tu nu ești ceea ce ne imaginăm
Doamne,
Ești bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea și frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.
Ești bănuit de complicitate
La moartea ființelor dragi:
Tu nu ai conivență decât cu viața lor.
Se spune că ești meschin și scotocitor de conștiință:
mediocritățile noastre nu mobilizează decât tandrețea ta.
Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi ești sursa.
Ești incriminat de a fi opiumul oprimaților:
Tu ești însuflețitorul atâtor mișcări de eliberare...
Se crede că ai fi contrariat și gelos
pe cercetările noastre științifice:
Tu oferi omului un univers infinit de explorat.
Ni Te imaginăm ranchiunos:
Tu ierți așa cum noi respirăm.
Se crede că ești rece ca un monarh:
Tu ești înfocat ca un îndrăgostit.
Se crede că ești inițiatorul Inchiziției:
Tu îi ești victima.
Ni Te imaginăm un fel de bunic indulgent:
Tu ești tânăr, sărac, cerșetor.
Ești incriminat că ești un colac de salvare:
Tu ne înveți să înotăm.
Se pretinde că Tu ești
"ceva dincolo de noi":
Tu ești Cineva în lăuntrul nostru.
Ești căutat la cei drepți:
Tu locuiești la cei păcătoși.
Ești căutat la catedrele de teologie:
Tu ești așezat în iarbă la banchetul îndrăgostiților.
Ești căutat având în mână trăsnetul și biciul:
Tu cânți un cântec, cu o "trestie frântă".
Ești căutat într-un cimitir:
Tu însoțești pe cale doi călători rătăciți.
Am vrea să Te prindem în plasa cuvintelor noastre:
Tu Te așezi pe surâsul copiilor.
poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 26 septembrie 2012: |
| Aveți dreptate. Eu cred că fără Dumnezeu, viața devine imaginară. |