Îneacă-mă-n sărutul ce ucide
Îneacă-mă-n sărutul ce ucide,
Acoperindu-mi ochii cu ființa.
Deschide porți să bântuie dorința
Pe-nvolburate pajiști cu silfide.
În pat să-ți lepezi caldă cuviința
Și sânii dornici de-ncleștări avide
Să îi frământ cu palma ce decide
Cât de fierbinte-i carnea și putința.
Desfă cuibarul tainic să pătrundă
Un aprig lup ținut prea des închis,
Până va da-n adâncuri de o undă
Ce ne azvârle clipa în abis.
O istovire dulce ne inundă
Și ațipim la umbra unui vis.
sonet de Adrian Munteanu (18 ianuarie 2005)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Costel Zăgan [din public] a spus pe 21 august 2013: |
| LA MULȚI ANI PLINI DE IUBIRE ȘI POEZIE! Cu stimă și respect, costel zăgan |