Țara mea, a cărei existență, în mod vădit, nu-și avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fe...
Țara mea, a cărei existență, în mod vădit, nu-și avea niciun rost, îmi apărea ca un rezumat al neantului sau ca o materializare a inconceptibilului, ca un fel de Spania fără secol de aur, fără cuceriri și nebunie și fără un Don Quijote al amărăciunilor noastre. Să fii dintr-o astfel de țară, ce lecție de umilire și de sarcasm, ce calamitate, ce lepră!
Emil Cioran în Ispita de a exista (1956)
Adăugat de Simona Enache

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.