Dezicere
Pe țărm secret și alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.
În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
și scrisul l-a dezis.
Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viața ne-am dus: eroare!
Deci viața ne-am schimbat.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
1 Silviu B. [din public] a spus pe 7 decembrie 2016: |
| O metamorfozare a dorințelor, aspirațiilor, la un nivel superior. |