Sărbătoare
De sărbători poetul se sărbătorește
amintindu-și de vechea lege
a cuvântului care
vai-vai a fost la început
o cât a trebuit să aștepte
până când drumul o drumul
a strălucit ca un pom roșu
în pieptul său plin de iubire
astfel mi-a șoptit în acea seară
cu o voce dulce ca o enigmă
ea cea ascunsă în pământul adormit
sub zăpezile imaculate ale promisiunii
fericit este sufletul meu
scufundat în tăcere și așteptare
stau singur și ascult amurgul
cucerindu-mă ca pe-o cetate părăsită
poezie de Dan Laurențiu din Poziția aștrilor (1980)
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.