La biserica cea veche
La biserica cea veche
Ce-o zidiră ei străbunii,
Plâns în dangănul de clopot
Cheamă azi la rugăciune.
Și a fost cândva odată
Fala celor ce-o zidiră,
A ajuns trecând prin veacuri
Părăsită - o ruină.
Martor vremurilor tulburi
Suferinței unui neam,
Astăzi pare răstignită
Ca Hristos între tâlhari.
Și de ar putea ea spune
Câte rugi pe la icoane
Inălțat-au ei creștinii,
Câte mame ingenuncheate
De durere și de griji
Lacrimi pus-au în rugăciune
Pentru pruncii lor bolnavi.
N-au putut să o doboare
Nici cutremure, razboaie,
Ce au reusit creștinii
Prin necredință, nepăsare.
Ca un Christ uitat pe cruce,
Povara necredinței noastre
Prin veacuri trupul său și-l frânge;
Eu merg să-aprind o lumânare.
poezie de Angelina Nădejde (6 august 2012)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Angelina Nădejde. [
1 Betty Marcovici [utilizator înregistrat] a spus pe 9 august 2012: |
| Bine ați revenit Stimată Doamnă. Superbă poezie. |
2 angelina nadejde [din public] a spus pe 13 august 2012: |
| Va multumesc pentru aprecieri. |